Intalnire cu Cel care trebuie

Imbratisarea ta nu este un ritual. Este incarcata de senzualitate si sens. Ma simt binecuvantata. Am loc in sufletul tau. Stiu ca pot sa fiu fericita. Sunt. Nu, nu trebuie sa ma ascund de tine. Mastile pica una cate una. Cu zgomot, cu curaj, fara sfiala si rusinea de a ma simti dezgolita de mine.

          Se intampla o data in viata sau nu se intampla niciodata… S-a intamplat sa nu existe notiunea de timp atunci cand m-am aflat langa tine. S-a intamplat sa fug in bratele tale de zapada, ploaie si frig. Sa fiu convinsa ca nu or sa ma mai atinga niciodata de acum incolo cu adevarat. Asteptarea n-a contat. N-am asteptat niciodata cu inima tremurand si lacrimi facute ciob sa apari. N-am fost niciodata atat de fericita ca in clipa in care te-am confundat. Te-am confundat o data, de doua ori, te-am confundat de trei ori, poate mai mult decat atat… Am iubit viu si total fiecare reflexie a ta pentru ca nu am putut altfel. Dar tu intelegi. Nu ai nevoie de explicatii. Iar eu stiu, simt de dincolo de orice lege plauzibila a firii si a simturilor, ca tu esti cel care trebuie. Tot in jur striga. Apoi sopteste. Sopteste ca este o intalnire unica, in care totul este incantare si uitare de sine, cufundare in celalalt. Totul coboara tonul de teama de a nu comite o blasfemie distrugand armonia. E pace intre noi. Liniste. Mult bine.