OCUPATIILE SI PRIVILEGIILE FEMEII INTALNIRI RELATI

Emilia este enervata. Prietena ei, Oana, a intarziat la masa de pranz, iar Emilia sta singura la masa de aproape 20 de minute. Se simte stinghera si e un pachet de nervi. Oana intarzie intotdeauna, dar cand isi face in sfarsit aparitia, toata numai zambet si apeland la scuzele obisnuite, Emilia o ia la intrebari? Nu, deloc. Zambeste amabila si spune: „Nici o problema, draga!“ Silvia la fel: isi musca buza de nervi.

Prietenul sotului ei vine la ei sa urmareasca meciul. Pe masura ce se inmultesc sticlele goale de bere, limbajul respectivului devine din ce in ce mai colorat, iar Silvia ar vrea sa-i spuna taios: „Fii atent cum vorbesti in casa mea!“, dar nu zice nimic. Sau Catalina: este epuizata. A gatit pranzul de duminica pentru familie si oaspeti, toata lumea l-a savurat si cand s-au oferit sa o ajute cu vasele, a refuzat. Acum stau toti la masa si vorbesc la o cafea in timp ce ea trebuie sa se lupte cu o groaza de vase murdare. De ce oare le-a refuzat ajutorul?, se intreaba.

Pentru ca este dependenta de parerile celorlalti. Ca si Emilia sau Silvia (si multe alte femei), si-a pus prea des gandurile, nevoile si sentimentele pe planul doi, in favoarea celor din jurul ei.

De ce ne torturam singure?
Dependenta de opiniile oamenilor care te inconjoara este cauzata partial de genele noastre, restul fiind legat de conditiile sociale pe care ni le impunem chiar noi atunci cand ne simtim neimportante. Pentru multi oameni, sa satisfaca nevoile celorlalti este un obicei deprins de mici si descopera imediat ca asta ii face foarte placuti.

Aceasta este parerea psihologilor si este cat se poate de adevarata. Doar gandeste-te putin: laudele pe care le primeai dupa ce iti imparteai prajitura cu fratele